Foto, interviu Alexandra Severin

Sunt puțin “nebună” pe teren, sunt dispusă să fac orice pentru a câștiga un meci!

zerofotbal: Bună Alexandra! Vreau să te întreb… cum te-ai legat de handbal? Cum a ajuns să-ți placă?

Alexandra Severin: Am început să practic handbalul la 11 ani, selectată fiind din cadrul școlii. Mereu m-au atras sporturile care au legătură cu contactul fizic, cu mingea. Îmi plăcea să trăiesc fiecare moment!

zerofotbal: Numărul 5 pe tricou, numărul 5 pe tatuajul brațului stâng. Care e povestea numărului 5? Și care e povestea tatuajului?

Alexandra Severin: Când am ajuns la nivelul senioarelor, la doar 17 ani, am intrat într-o echipă de jucătoare puternice, având ca antrenoare o vedetă a handbalului românesc, Carmen Amariei. La început distantă, totul era nou… Cu timpul am început să mă atașez de ea. Era și este sursa mea de motivație, de inspirație, de încredere. Îmi luam toată încrederea și curajul privind-o în ochi. Alături de ea am crescut. Nu m-a lăsat să cedez nicio clipă și datorită ei am început să trag spre un nivel mai înalt, spre performanță. Am început să învăț cum să mă automotivez, cum să lupt pentru ce îmi doresc, cum să am curajul să zâmbesc și să-mi asum riscuri, doar urmându-i exemplul. În 2 ani a făcut din mine o luptătoare. O respect și o apreciez din tot sufletul. În anii în care a jucat a purtat numărul 5. Am decis ca pentru persoana ce m-a ajutat să devin ce sunt să duc mai departe valoarea acestui număr. Tatuajul are o poveste lungă, dar pe scurt reprezintă viața mea, cu suișuri și coborâșuri, iar tigrul reprezintă firea puternică, rezistența și curajul.

zerofotbal: Frumoasă…povestea ta și a lui Carmen Amariei. Inter dreapta sau inter stânga? Unde te simți cel mai bine?

Alexandra Severin: Pot spune că prefer să joc inter stânga, dar datorită procedeului meu de aruncare pot foarte ușor să joc și pe partea dreaptă.

zerofotbal: V-ați strâns la Dinamo foarte multe handbaliste cu viitor. Cum vezi echipa și cum vezi viitorul ei?

Alexandra Severin: Da. Totul a fost într-un timp foarte scurt, dar după părerea mea suntem un grup frumos, care cu timpul se va închega și va aduce rezultate bune.

zerofotbal: Care dintre coechipierele tale îți place cel mai mult? Pe care o admiri cel mai tare?

Alexandra Severin: Nu pot spune că admir pe cineva în mod special. Sunt caractere diferite. O să ne ia puțin timp să ne cunoaștem dar o să le ajut și o să le susțin cât pot eu de mult pe fiecare în parte.

zerofotbal: Cândva în timpul celui de-al doilea război mondial, George Bernard Shaw spunea că nu vede cum ar putea influența soarta războiului pentru că n-a ucis pe nimeni niciodată și nici nu vrea să se apuce s-o facă. Tu cum îți dorești să influențezi meciurile? Cât de “rea” esti/îți dorești să fii pe parchet?

Alexandra Severin: După părerea mea într-o echipă e nevoie de cel puțin câteva persoane care să motiveze în permanență, care să dea încredere atât prin atitudine cât și prin prestația de pe teren. Eu sunt puțin “nebună” pe teren, sunt dispusă să fac orice pentru a câștiga un meci. Terenul este templul meu, cât sunt acolo… sunt prezentă cu trup, suflet și minte.

zerofotbal: Frumos. Dacă e să-l parafrazăm pe Fănuș Neagu, “frumoșii nebuni ai marilor echipe”. Când joci pentru România diferența o face doar echipamentul? E tot atâta suflet în joc?

Alexandra Severin: Echipamentul nu mă face diferită decât prin faptul că reprezint țara, ceea ce înseamnă responsabilitate și mândrie. Pun la fel de mult suflet dintr-un singur motiv…acest sport este pasiunea mea.

zerofotbal: Haloween sau Crăciun? Care e mai aproape de tine?

Alexandra Severin: Crăciunul e o sărbătoare a familiei. Îl apreciez de aceea mult mai mult. Sunt amintiri și momente care îți rămân mereu în suflet.

zerofotbal: O vorbă, două sau mai multe despre…Constantin Căliman?

Alexandra Severin: Nu pot spune multe deoarece îl cunosc de puțin timp, dar ceea ce știu este că face tot posibilul să ducă această echipă pe drumul cel bun, susținându-ne din toate punctele de vedere.

zerofotbal: Cristina Neagu?

Alexandra Severin: E o sportivă puternică, care deasemenea a început de jos și prin munca sa a ajuns cea mai bună jucătoare a lumii. Merită tot respectul!

zerofotbal: Mulțumesc Alexandra.

 
 
 
%d bloggers like this: