Între ziduri

DubrovnikÎntr-o dimineaţă de august, vara trecută, m-am trezit mai devreme ca să ma vadă soarele cât mai puţin în timp ce privesc oraşul Dubrovnik de la înălţimea zidurilor sale. Aproape doi kilometri de ziduri înălţate din piatră dalmată şi dublate de bastioane, turnuri şi forturi au fost ridicate în epoca medievală pentru a proteja oraşul, mai ales după căderea Constantinopolului. Iar între ziduri oamenii au ridicat bijuterii arhitectonice pe fiecare metru de pământ. Fântâna ridicată de Onofrio e superbă în lumina răsăritului. Mânăstirea franciscană, la fel.

Iar croaţii zilei de azi au adăugat şi ei câteva bijuterii. Poţi număra trei terenuri de baschet apărute între vechile ziduri, unul chiar în apropierea mânăstirii. Mi s-a părut ciudat să le vezi suite pe stânci şi înconjurate de clădiri medievale refăcute perfect după bombardamentele sârbeşti din 1991. Am realizat însă că sunt îngrămădite acolo exclusiv din dragoste pentru baschet şi îşi găsesc astfel locul lor. Sunt convins că oamenii ce le-au gândit şi realizat sunt altfel decât oamenii ce au făcut terenuri de sport în pantă şi au construit săli de sport în lanul de secară. Şi tocmai pentru că nu seamănă, croaţii sunt acolo sus în toate sporturile de echipă şi se mândresc cu nume ca Josip Pavič, Toni Kukoč sau Andrea Penezič.

 
 
 
%d bloggers like this: