Jos voalul, sus fustele!

Istoria sportului în lume se confundă cu istoria discriminării sexuale. Vestea bună este că şi în sport, ca şi în toate celelalte domenii, revoluţia sexuală este astăzi completă. Dar, să începem din antichitate.

Antichitate

Ştim că Jocurile Olimpice au fost inaugurate în Grecia Antică în anul 776 înainte de Hristos. Numai că femeile erau excluse nu doar ca participante, ci şi ca spectatoare (poate pentru că grecii concurau goi?). Aveau, ce-i drept, propriile lor competiţii, Jocurile Herei, la care alergau îmbrăcate în haine bărbătești şi erau răsplătite cu carne şi lauri.

Ceva mai puţin discriminate erau spartanele. În Sparta, puterea militară numărul unu a Greciei, locuitorii înţeleseseră deja că pentru a creşte luptători au nevoie de mame războinice, aşa că instruiau fetele cot la cot cu băieţii în şcolile publice. Aşa se face că în 396 îH, Kyniska, o prinţesă spartană, câştigă dificila şi sângeroasa cursă de care trase de patru cai. E drept, carul nu fusese condus chiar de ea, ci de un călăreţ plătit de bogata prinţesă şi antrenat îndelung pentru cele 12 ture ale pistei ovale. Dar era prima dată când o femeie pătrundea în lumea sportului, exclusiv bărbătească.

 Începuturi timide

Cerneala se uscase de-a binelea pe Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Johannes Benkner, Judele Braşovului (1522 – cel dintâi document scris, compact şi unitar de limbă română), că în Scoţia îşi face loc un sport nou, golful, a cărui împătimită jucătoare era chiar Maria Stuart, frumoasa regină. Discriminarea nu se putea aplica la asemenea os domnesc, înrudit cu familii princiare franceze şi italiene. Aşa că Maria a Scoţiei ne-a lăsat termenul de caddy pentru a desemna asistentul jucătorului de golf, mai înainte ca înţeleapta ei verişoară să-i reteze scurt capul.

1722 ne unge pe suflet – e anul când o englezoaică, Elizabeth Wilkinson,  este prima femeie ce urcă în ringul de box. De-acum, lucrurile aproape că încep să se precipite, chiar dacă bărbaţilor le va mai lua vreo două sute de ani să-şi dea seama că sunt luaţi cu asalt.Suzanne Lenglen

Revoluţie sexuală

Secolul XIX reuşeşte să facă pentru emanciparea femeii mai multe decât toată istoria omenirii la un loc. Cum? Simplu, apar bicicletele şi curând devin un privilegiu de care se puteau bucura şi doamnele – chiar dacă în anii aceia femeile încă nu aveau cariere, erau obligate să se căsătorească şi depindeau financiar în întregime de bărbaţi.

În 1869 franţuzoaicele reuşesc să îşi forţeze intrarea în cursele cicliste de la Bordeaux. Mare pas, căci spre final de secol, 30% din producţia de biciclete în Europa era cumpărată de femei. Peste ocean, Addie Alexander se încumetă în 1871 să escaladeze Longs Peak, Colorado (4346m) şi încă nu începuse secolul XX când în Franţa apare primul turneu feminin de tenis. Dar de la asta şi până la Serena Williams, trebuia să mai treacă vreme.

Jocurile Olimpice moderne sunt lansate în Grecia în 1896, la iniţiativa Baronului Pierre de Coubertin. La start, zero femei, de vreme ce baronul nu aproba defel ideea intrării femeilor în sport, idee căreia i s-a şi opus toată viaţa sa. Însă, patru ani mai târziu, femeile concurează la tenis şi golf în cadrul Olimpiadei de la Paris, iar din 1928 sunt incluse la jocuri atletismul şi gimnastica feminină.

Mândră de egalitatea dintre femeie și bărbat, ţărişoara noastră comunistă promovează sportive şi, începând cu 1956, la Olimpiada de la Melbourne, multe medalii sunt aduse României de femei. Urmează reuşitele olimpice ale Iolandei Balaş, Liei Manoliu, Mihaelei Peneş în 1960 (Roma) şi 1964 (Tokyo).

 Epoca dominaţiei masculine ia sfărşit

Jos pălăria pentru ucrainianca Larissa Latynina, gimnastă, retrasă în glorie în 1964! Ea ar fi deţinut şi astăzi recordul absolut la numărul de medalii olimpice cu cele nouă de aur, cinci de argint şi patru de bronz câştigate la trei ediţii ale Jocurilor, dacă Michael Phelps, lipsit de gentileţe, nu ar fi depăşit-o la Londra, în urmă cu câteva luni. Dar să zicem că Larissa a dat semnalul pentru începutul sfârşitului în dominaţia masculină a sportului, pentru că, în secolul XXI miturile, barierele şi tabuurile cad nu unul câte unul, ci mai multe deodată.

Baschetbaliste din Arabia SaudităȘi iată-ne în 2012, privind-o cu uimire pe Laura Dekker, o olandeză care la 16 ani a devenit cea mai tânără navigatoare ce a făcut singură înconjurul lumii. Sau pe Felicity Aston, prima femeie care a traversat singură cei 1744 km ai Antarcticii, transportându-şi singură, fără altceva decât forţa braţelor, proviziile. Ei, bine, Felicity schiază la greu şi îşi cară mereu singură proviziile, neavând soţ (are şi emanciparea beneficiile ei!).

Dezgheţul s-a pornit până şi în lumea arabă – UAE a organizat în februarie anul trecut primul turneu sportiv al femeilor arabe: 12 ţări, baschet, volei, tir şi tenis de masă. Aşadar, jos voalul (haikul, higiabul, gilbabul sau burkaua)!!

 Londra, 2012

Pentru prima dată în istoria olimpică a SUA, delegaţia americană numără mai multe femei decât bărbaţi. Și pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, femeile concurează la exact toate sporturile, ca şi bărbaţii, de la box şi până la ridicarea greutăţii. Ne-a luat puţin, dar am reuşit!

 
 
 
%d bloggers like this: